Obiceiuri si traditii romanesti de Paste Posted on 26 March 2016 at 08:34 Invierea Domnului este una dintre cele mai importante si mai frumoase sarbatori ale crestinatatii. Ea are darul de a aduce familia impreuna si este plina de obiceiuri traditionale pe care le pot pune in aplicare mamicile, taticii si copiii din Romania. Ouale rosii Cel mai raspandit obicei crestin de Paste este vopsirea de oua rosii. Acestea sunt nelipsite de pe masa copioasa din prima zi a acestei sarbatori si face deliciul celor mici, care abia asteapta sa le ciocneasca. Desi inainte nu se accepta ca oule sa aiba alta culoare in afara de cea rosie, acum lucrurile s-au mai schimbat, iar mamele si copiii le coloreaza cu verde, galben sau albastru. Citeste si: Traditii de Paste din intreaga lume. Cum celebreaza oamenii din toate colturile globului sarbatoarea religioasa Exista mai multe legende legate de obiceiul vopsirii oualor in cultura romaneasca. Cea mai populara dintre ele spune ca Maica Domnului, care venise sa-si planga fiul rastignit, a asezat cosul cu oua langa cruce si acestea au fost inrosite de sangele care picura din ranile lui Iisus. Lumina sfanta In noaptea de Inviere, credinciosii sunt incurajati sa mearga la biserica si sa ia lumina. Ei trebuie sa aduca de acasa o lumanare, pe care o vor aprinde cu cea pe care o scoate parintele din altar. Lumina este simbolul Invierii. Cele mai multe familii pastreaza restul de luminare ramasa nearsa dupa slujba si o aprind in cursul anului in cazul in care au un mare necaz. La sfarsitul slujbei de Inviere, preotul imparte tuturor Sfintele Pasti si ii impartaseste pe cei mici. Mielul In Romania, toate familiile servesc la masa de Paste carne de miel preparata sub diverse forme. Fie ca este vorba despre friptura sau drob, cei mici si cei mari se bucura de carnea gustoasa. Mielul este simbolul Mantuitorului Iisus, care a fost sacrificat pentru a salva omenirea. Citeste si: Activitati de Paste pentru copii. Cum vopsesti corect ouale impreuna cu micutul tau Pasca Acest preparat dulce obtinut din aluat, branza si stafide este printre felurile preferate ale celor mici. El se prepara o data pe an de mame si bunici Care este traditia ta preferata de Paste? Dar a micutului tau? In familia voastra se respecta traditiile romanesti specifice sarbatorii Iniverii Domnului? Ouale de Pasti - Din martea Saptamanii Mari, dar mai ales in zilele de joi, vineri si sambata, in toate gospodariile bucovinene se vopsesc ouale rosii de Pasti. Obiceiul folosirii oualor colorate in practicile de renovare a timpului primavara, cand se serba, odinioara, Anul Nou, tine de mitul cosmogonic al oului primordial, pe care il gasim si in unele legende bucovinene. Preluate de crestinism, ouale rosii simbolizeaza sangele varsat de Fiul Domnului intru mantuirea omenirii si miracolul renasterii Sale, devenind elementul definitoriu al sarbatorii pascale. In Bucovina ouale de Pasti sunt numite cu un termen generic "merisoare" si erau, la inceput, colorate numai in rosu ("rosete") pentru ca mai tarziu sa se raspandeasca si practica vopsirii in galben ("galbinete"), in verde ("verdete"), in albastru ("albastrele") si in negru ("negrete"). Alta data, culorile se obtineau numai din plante ce erau puse la macerat in Duminica Floriilor. Astazi acest obicei este in mare parte pierdut, femeile folosind culori acrilice pentru vopsirea tuturor oualor de Pasti. Cele mai frumoase oua de Pasti, care fac si acum faima Bucovinei, sunt ouale inchistrite, numite impropriu oua incondeiate. Tehnica uzitata este aceea a pastrarii culorii de fond si consta in trasarea pe ou a unor desene, cu ajutorul cerii de albine topita, si scufundarea succesiva in bai de culoare (galbena, rosie si neagra). Unealta folosita se numeste chisita si este un betisor de lemn ce are fixata la unul din capete o palnie minuscula confectionata din alama, prin care este petrecut un fir de par de porc. La sfarsit, dupa "scriere" si "imbaiere", oul se incalzeste putin si, cu ajutorul unei carpe, de asemenea usor incalzita, se indeparteaza straturile de ceara, punandu-se in evidenta desenul. Cele mai raspandite motive folosite la inchistrirea oualor sunt crucea Pastelui, floarea Pastelui, cararea ciobanului sau cararea ratacita, braul si desagii popii, bradutul, frunza de stejar, albina, pestele, coarnele berbecului, carja ciobanului, steaua ciobanului, inelul ciobanului, fluierul ciobanului, "patruzeci de clinisori", vartelnita, creasta cocosului, broasca, fierul plugului, ulita satului, grebla, sapa etc. In trecut culorile utilizate se obtineau din plante, fierbandu-se frunzele, florile, coaja sau tulpina acestora. Culori (vegetale): rosu: coaja de mar dulce, frunze si flori de mar dulce, roiba, flori de sovarf, coaja de macies, etc. albastru: flori de viorele. verde: frunze de nuc, coaja de arin, coaja si mugur de mar paduret, floarea-soarelui, etc. galben: coji de ceapa, coaja de lemn paduret, coaja de lemnul cainelui, coaja de malin, etc. negru (ouale negre simbolizează durerea lui Iisus): coaja verde a nucilor, coaja si fructe de arin, etc. Vechimea obiceiului poate fi doar banuita. Exista batrani care isi amintesc ca strabunii lor vorbeau de practici de fertilizare savarsite de tinere perechi care ingropau "oua desenate" la marginea campului, in noaptea de Inviere, ceea ce plaseaza obiceiul in vremuri precrestine. Aceeasi vechime pare a fi demonstrata si de perpetuarea unui model numit "ciresica"- ce este aproape identic cu "vartelnita" intalnita pe ceramica de tip Cucuteni - sau a motivului numit "cararea ratacita", cel mai greu de realizat (el se desfasoara pe intreaga suprafata a oului sub forma unei spirale cu volute), motiv ce este o forma originala de reprezentare a Caii Lactee, numita Cararea Ciobanului in comunitatile de oieri. oua de pasti Ouale inchistrite incepeau a fi "muncite" de pe la mijlocul Postului Mare. De regula, ele nu se mancau. Dupa ce erau sfintite in noaptea de Inviere, erau daruite rudelor si celor dragi si erau pastrate in apropierea icoanelor pana la Pastele urmator. Incondeierea oualor de Pasti se incepe cu impartirea campurilor ornamentale de-a lungul si de-a latul oului. Asa se ajunge la doua, patru, sase, opt sau chiar mai multe suprafete, cu ajutorul liniilor trasate. Aceste linii cat si primele motive trasate cu ceara incalzita ce se scurge din varful condeiului, acopera unele parti din suprafata alba a oului. Oul este introdus apoi intr-o baie de culoare galbena, dupa care se scoate si se usuca. Acum incepe "scrisul" altor motive de culoare galbena; apoi se continua cu rosu si, de obicei, se termina cu negru sau alta culoare inchisa. La sfarsit, oul se usuca prin incalzire usoara si se sterg liniile de ceara. Astazi, inchistrirea oualor a devenit o afacere prospera. Ea este ocupatia predilecta a locuitorilor din satele Paltinu, Moldovita, Vatra Moldovitei, Ciumarna, Izvoarele Sucevei, Brodina, Ulma, Moldova Sulita, Fundu Moldovei etc. Ouale sunt golite de continut si apoi sunt inchistrite cu modele mai ales geometrice si doar arareori cu motive "batranesti". Acestea din urma sunt in mare masura uitate sau, atunci cand amintirea lor se mai pastreaza, mesterii ezita a le folosi considerand "ouale batranesti" o marfa greu vandabila. Exista, insa, din fericire, persoane care cunosc vechile modele, uneori si semnificatia acestora, persoane care isi "asuma riscul" folosirii lor intr-o societate ce tinde a deveni tot mai comerciala. Noaptea, dupa primul cantat al cocosilor, toata suflarea satului se scoala pentru a pleca la slujba de Inviere. Inainte de a pleca de acasa toti oamenii, varstnici si tineri, se spala pe fata cu un ou rosu si un banut de argint, in credinta ca vor "fi sanatosi ca oul si curati ca argintul". Apoi barbatul ia cosul cu pasca si intreaga familie se indreapta catre biserica. Alta data, semnalul de plecare la biserica era dat cu secaluse iar in timpul slujbei de Inviere se aprindeau focuri in jurul cladirii si se impusca cu aceleasi secaluse. Dupa slujba de noapte, bucovinenii isi ordoneaza, pe doua randuri jurul bisericii, cosurile cu pasca, pentru a fi sfintite de catre preot. La intoarcerea spre casa, fiecare duce in mana si lumanarea aprinsa la Inviere. Alta data, in momentul in care intra in casa, capul familiei afuma cu lumanarea de la Inviere semnul crucii pe "mester - grinda" (barna transversala), ceea ce facea posibila aflarea vechimii unei case dupa numarul de cruci afumate pe care le avea in "casa cea mare". Dupa o scurta perioada de odihna, toti membri familiei se aseaza la prima masa festiva de Paste, dar nu inainte de a se spala, inca o data, in mod ritual, cu oul rosu si banul de argint. Festivitatea este deschisa de cel mai varstnic barbat din familie care ciocneste primul ou rosu cu sotia sa, apoi ciocneste oua cu toti ceilalti. Ciocnitul oualor rosii se face cu solemnitate si cu respectarea unor reguli precise: persoana mai in varsta, de obicei barbatul, loveste violent "capul" oului tinut de partener, in timp ce rosteste "Hristos a Inviat" iar partenerul ii raspunde "Adevarat a Inviat". In prima zi, duminica, ouale se ciocnesc "cap la cap", a doua zi, "husca la husca" iar in cea de-a treia zi, si "burta in burta". Fiecare membru al familie trebuie sa manance mai intai un ou sfintit dupa care consuma din toate bucatele sfintite la biserica. Abia dupa aceasta se poate manca din celelalte feluri de mancare asezate din abundenta pe masa festiva. In zilele de Pasti existau interdictii severe: in prima zi nu era permisa plecarea din sat, nu se matura prin casa, nu se pregatea mancare iar masa de Pasti nu se ridica timp de trei zile. Astazi, in a doua zi de Pasti, finii se duc in vizita la nasi, cu colaci, pasca si oua rosii iar copiii merg la parinti. Nasii ii ospateaza pe fini, dupa care merg impreuna la hora satului, acolo unde, cu totul intamplator, se mai poate intalni scranciobul cel mare (Dorna Arini, Brosteni, Bosanci). In Bucovina, se obisnuia sa se construiasca, pentru zilele de Pasti, scrancioburi mici, pentru copii, in fiecare gospodarie, si un scranciob mare, pe toloaca satului, pentru tineri. Acesta din urma era facut din lemn, avea forma unei roti uriase, montata pe doi stalpi verticali. Perechile de tineri se asezau si se "invarteau" pe cele patru scaune montate pe roata, in timpul in care ceilalti se prindeau in hora satului. Uneori, tinerele neveste se "invarteau" si ele in scranciob crezand ca, in acest fel, canepa le va creste mai mare. In credinta locala, scranciobul era reprezentarea simbolica a corpului lui Iuda, cel care s-a spanzurat in gradina in care l-a vandut pe Iisus iar trupul sau s-a leganat in copac timp de trei zile. In dupa - amiaza primei zile de Pasti, inainte de vecernie sau dupa aceasta, lumea satului, tineri si batrani, se aduna in curtea bisericii pentru a ciocni ritual oua, pentru a bate toaca si a trage clopotele, petrecand impreuna clipe de neuitat. In cea de-a doua si in cea de-a treia zi de Pasti avea loc stropitul ritual cu apa, in amintirea readucerii la viata a fetei de evreu, lesinata la aflarea vestii invierii lui Iisus, prin stropirea ei cu apa de catre tinerii ce treceau intamplator prin zona. Lunea, feciorii stropeau cu apa fetele din sat iar martea fetele ii udau pe feciori. Obiceiul contemporan, de a stropi cu parfum rudele si prietenii vizitati a doua zi de Pasti, este o reminiscenta tarzie si "emancipata" a acestei datini. Prima saptamana de dupa Pasti, ce se incheie cu Duminica Tomei, este numita Saptamana Luminata. Se crede ca "cine moare in aceasta saptamana merge direct in rai". Din aceasta saptamana incep cele noua joi si cele noua marti numite "oprite", despre care se credea ca sunt periculoase pentru grindina. "Joile oprite" erau serbate de catre femei prin abtinere de la muncile casnice, crezandu-se ca, astfel, se asigura sanatatea oamenilor si prosperitatea turmelor si se fereau semanaturile, viile si livezile de grindina, furtuni, brume si ingheturi tarzii. Ciclul acestor sarbatori se incheia cu cea de-a noua joi, numita "Joia Verde" sau "Joia bulcilor". Invierea Domnului - Sfintele Pasti este sarbatoarea inchinata Invierii Domnului din morti. Pastele crestin este trecerea de la moarte la viata vesnica, pe cand pastele iudaic este trecerea de la robie la libertate. "Iar daca Hristos n-a inviat zadarnica este credinta voastra, sunteti inca in pacatele voastre; si atunci si cei ce au adormit in Hristos au pierit”. (I Cor. 15, 18) Crestinul prin fiecare sarbatoare devine contemporan cu Hristos, astfel incat sarbatoarea devine o reactualizare a evenimentului, nu o comemorare. Invierea lui Hristos sau Pastele este trecerea noastra de la moarte la viata, este biruinta vietii asupra mortii. Aceasta depasire a mortii se realizeaza prin jertfa, ca act de daruire totala sau forma suprema de manifestare a iubirii. Dumnezeu a ales jertfa ca sa ne descopere cat de mult ne iubeste. Pentru majoritatea Sfintilor Parinti sensul sarbatorii este unul duhovnicesc, depasind caracterul istoric. Jertfa este nedespartita de inviere, iar jerfa lui Hristos presupune jertfa noastra. Hristos impreuna cu fiecare dintre noi trece prin starile prin care El a trecut, in sens mistic, pentru ca toate se cer dupa Hristos, cruce, mormant si inviere. Prin perioada postului calatorim impreuna cu Dumnezeu, asemenea poporului evreu, si suntem eliberati din robia patimilor, ca dintr-un Egipt, pentru a intra in tara Canaanului. Iata cum perspectiva istorica se impleteste cu cea duhovniceasca. Invierea Domnului nu a insemnat revenirea la viata biologica, ci spiritualizarea vietii. Daca Hristos nu ar fi inviat, ar fi insemnat ca totul se sfarseste in mormant. Depasirea mortii prin inviere este sensul vietii noastre prin care se implineste planul lui Dumnezeu, Care a creat omul pentru vesnicie. Omul nu se intelege pe sine, decat in relatie cu Dumnezeu, Modelul sau, ca intr-o replica celebra din Dostoievsky: „Daca Dumnezeu exista, eu sunt nemuritor.” Este trist ca astazi omul incearca sa rationalizeze totul, pana si taina lui Dumnezeu. Invierea lui Hristos este o taina de care trebuie sa ne apropiem prin credinta, sa nu o rationalizam, ratiunea sa fie luminata de har, sa devina un act suprarational, ca cei doi apostoli, Petru si Ioan, care in ziua Invierii alergau la mormant, unul fiind filozofia activa-fapta si celalalt filozofia contemplativa-mintea induhovnicita. Nu vom accepta taina Invierii lui Hristos si taina invierii noastre, ca existenta dupa moarte, decat printr-o pregatire duhovniceasca. Progresul in cunoasterea lui Dumnezeu presupune progresul duhovnicesc. Privind la icoana Invierii Domnului redata prin Coborarea Sa la iad observam cum Hristos iese din iad, dimpreuna cu Adam si Eva si toti dreptii Vechiului Testament, asemenea bobului de grau care “daca moare nu ramane singur, ci aduce rod mult” (Ioan 12, 24). Aceasta minunata pilda a bobului de grau care se jertfeste reprezinta raspunsul Mantuitorului cu privire la jertfa Sa, dar trebuie sa fie o permanenta provocare de a parasi modul nostru egoist al pacatului . Prin Invierea Sa din morti Mantuitorul ne redescopera sensul existentei noastre si anume ca purtam in noi o sete dupa Absolut, iar aceasta nu poate fi potolita cu nimic din lumea aceasta. Hristos cel rastignit si inviat devine temeiul invierii si vietii vesnice a fiecaruia dintre noi care intram in comuniune cu El ca izvor al vietii, insa nu intr-un mod teoretic sau printr-o simpla meditatie, ci intr-un mod practic si viu prin rugaciune dar mai ales prin Taina Sfintei Impartasanii, dupa cum El Insusi ne fagaduieste: “Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi”(Ioan 6,54.) Sa rastignim patimile noastre prin post si rugaciune si sa inviem cu Hristos la o noua viata. HRISTOS A INVIAT! Pasca se face in modul urmator: Se intinde o foaie rotunda de aluat , in jurul careia se pune o cununa de aluat impletita, umplandu-se inlauntru cu branza preparata cu oua. Deasupra sa netezeste cu lapte s-apoi cu o pana se unge cu ou, impodobindu-se apoi cu strafide, din care se fac diferite flori. Pasca ce se face cu cas, de Ispas, sau de Sf. Gheorghe, or Duminica Mare, sa impodobeste cu frunze de leustean. Pe pasca ce e hotarata pentru sfintit, atat in Moldova, cat si in Bucovina, se face o cruce de aluat in mijloc, impletit ca si cununa, pasca aceasta punandu-se mai intai in cuptor. Cand pun in cuptor, fac cruce cu lopata sus, pe truspatru paretii, si apoi la gura cuptorului, zicand: Cruce-n casa, Cruce-n masa, Cruce-n truspatru Cornuri de casa. (in Scheia adaog:) Dumnezeu cu noi la masa, Maica Precista la fereasta. Din acelasi aluat sa fac si cozonacii. Aluatul de la Pasti sa face mai mult pe lapte - daca are omul, de nu, il face si pe apa - sa pun multe oua, zahar si unt. Cozonacii ce sa faceau mai demult in Moldova si sa mai fac de unii astazi au masura aceasta: doua parti de oua, o parte de unt si faina cat cuprind acestea; cu lapte numai se plamadeste. Apoi sa adauge: zahar, rom, scortisoara si coaja de lamaie. La cozonacii ce sa fac acuma, sa da la o chila de faina, 30 oua si 1/4 litru unt topit - albusul se bate, dar nu sa pune tot, il potrivesti ca si celelalte. Forma ce o are cozonacul in Moldova e urmatoarea: sa ia o bucata mare de aluat, pusa in lung, capetele de la margina, sa intind ca sa fie subtiri, iar mijlocul sa lasa mare ca o pine, apoi, sucindu-se capetele de cateva ori unul cu altul, se intorc si se pun deasupra aluatului de la mijloc. Frumuseta cozonacului este a fi inalt, crescut si, inca daca la scos trebui sa strice gura cuptorului, atunci cucoana e mestera. La miez trebuie sa fie moale ca scama si sa se desfaca in suvite lungi. Aceasta se dobandeste daca aluatul e bine batut. Din acelasi aluat sa fac "ciurecurele" umplute cu mac si "mazurca" umpluta cu dulcet. Apoi, de Pasti, sa mai fac "lucumuri", "posmagi", "bezele" si altele. In Rosa, cozonaci se numesc niste colaci cu doua randuri de impletituri, una deasupra alteia si formati ca o semiluna, iar cei impletiti ca in Moldova se numesc "culuci." La tarani, se face numai pasca cateva cuptoare, sa aiba pe tot timpul sarbatorilor, cozonaci nu se fac. Cand se pun pascele in cuptor, cei de casa minesc fiecare cate o pasca pentru sine, ba si pentru cineva din streini, care nu se afla de fata; si a carui pasca iese frumoasa, aceluia ii va merge bine, cu noroc; care insa va fi smintita cumva, acela trebuie sa patasca ceva peste an. Bahrinesti Cand faci de Pasti pasca, cel dintai aluat ce-1 iai sa faci o pasca pentru vaci, s-o sfintesti si sa le dai tot anul simbata dimineata cite o bucatica din ea, ca nu le strica nimene si au frupt mult. Mihalcea Cand faci nafora de Pasti, cea dintai pascuta s-o faci pentru "friguri" si s-o dai la un sarac de pomana, ca n-ai friguri peste an. Idem Cand faci pasca de Pasti, sa iai o bucatica din aluatul cel dintai si sa faci o franzola mica; o pui cea intai in cuptor si o scoti intai. E buna sa o sfintesti si sa o maninci, sa fii cea intai si asa iubita, dorita si cinstita, cum e in ziua ceea pasca. De vrai, o mananci cu acel ce-ti e drag si e tare bine. Cuciur-Mic Cand se face pasca, apa cea dintai, ce se spala pe mani, dupa ce o framanta, se sfinteste de Pasti si se spala fetele. Cum apuca oamenii repede pasca si fug acasa, asa s-o apuce pe fata flecaii la joc si cum fiecare isi iubeste trupul sau, asa s-o iubeasca lumea sau cutare pe dansa. Cu apa aceea se spala in septe sambete, pana a nu rasari soarele, si o arunca pe iarba sau pe flori, ca sa fie ca florile; nu unde se imbla sau in glod, sa fie ca glodul! Ecaterina Pantea, Mihalcea In Ardeal, pasca de Pasti nu se face. Aice, preotul da la biserica niste bucatele de pane taiate, pe care le face preuteasa, si merg cu niste ulcute (ulcele) in care preotul li da vin. Sarbatoarea Pastelui-Cu pasca la biserica Pentru a merge cu pasca la biserica, trebuie sa se imbrace omul curat si, fiindca atunci s-au facut straie de Pasti, sa imbraca in straie noua. Pasca la sfintit sa duce intr-un sarvat curat, intr-o cosarca sau pe o tabla, puindu-se doua paste: cea cu cruce, care sa aduce inapoi acasa, si una fara cruce, aceasta sa lasa preotului, si mai pune o bucata de slanina si patru oua rosi. Slanina sa aduce acasa, iar doua oua sa lasa preotului. In Mihalcea, Siret etc, mai da fiecare cate un ou si dupa-amiaza la vecerne, cand il miruieste preotul. Pe aicea, odata cu pasca, duc si carnate la sfintit, ba si purcelul intreg; apoi mai pun pentru leacuri: sare, usturoi, unt, tamaie etc, care le intrebuinteaza pentru vite, pentru sanatate sau pentru farmece. Pana si matraguna o sfintesc, o pun cumva dedesupt, sa nu sa vada. In Broscauti, sfintesc si rasteile de la jug, sa nu se apropie diavolul. Ba - pentru interesul stiintei, fie-ne iertat a spune - sfintesc si fundul pantalonilor unui barbat, spalat curat, care se intrebuinteaza cand si cand la strecurat laptele, in contra diochiului. Ba - ce e si mai urat - sfintesc, invalit intr-o peteca, o bucata din camesa unei fete, ce a avut intai menstruatia, aceasta fiind apoi buna de afumat pentru boala cea rea, spariet si cand se umfla piciorul si te doare, ca nu poti sa calci. Corcesti Asemenea, se sfinteste si peteca cu care sa sterg ouale cele rosi, fiind buna tot de spariet si de buboaie, infiat ura, de afumat vaca, cand sa strica etc. General Cine vra sa aiba noroc la prins peste, cand ia nafora din biserica (nafora de la preot, nu pasca), n-o mananca, dar se duce si o arunca in Prut si tot anul prinde peste; dar e pacat. Dochita Hurghis, Mahala De Pasti, cine vra sa aiba noroc la impuscat si la vanat, cand zice preotul: "Hristos a inviat!", el sa zica: "Da eu impusc!" Or, daca e pascari, zice: "Eu prind peste!" Sau femeile ce au vaci, ca sa aiba lapte mult, zic: "Eu mulg vacile." Dar ce folos, ca e mare pacat. Mihalcea Ca sa aiba cineva noroc la impuscat, nafora ce o ia la Pasti, din biserica, sa o puie in pusca si sa impuste cu dansa si nimereste orisice vra, dar e mare pacat. Ma rog: impusca trupul lui Domnul Hristos! Un hutan tanar a pus nafora intr-un copac s-a impuscat si din nafora a curs sange. Dar apoi las' ca i-a dat si lui tatal sau! De la d-l Ilie Dulghir, Broscauti Cu pasca acasa. La masa Cand se vine cu pasca acasa, sa pune un laiceri din tinda peste prag, pana la masa; si cum trece omul pragul, bate trei matani in mijlocul casei (un altul ii tine pasca), pe urma vine la masa si o inchina pe masa, de trei ori la icoane, batand cu pasca de trei ori in masa si plecandu-se omul de trei ori cu capul la masa, zicand; "Hristos a inviat!", si apoi sa pun sa manance. Ecaterina Pantea, Mihalcea Cand se vine cu pasca, o pune pe capul femeiei, pe urma pe al celorlalti, tot dupa varsta. Iar daca este fata de maritat, cand ii pune pasca in cap, ea sa treaca pe dedesupt si sa iasa afara, ca anul acela se marita.Elena Braha, Mihalcea De Pasti, cand se aduce pasca, zici: "Hristos a inviat!" si vii drept la masa de o pui; si cand mananci din pasca, sa pui piciorul pe topor, ca nu se prinde nimic de om ca de fier. Fata ce vrea sa se marite sa guste intai si, cand intra cu pasca, sa iasa afara pe sub pasca. Mahala Cand vin cu pasca, mai intai dau: "Hristos a inviat!" In casa s-apoi o duc si-o inchina la cele patru cornuri de casa zicind: "Hristos a inviat!" In Molodia zic: "Hristos a inviat!" si pun intai pasca pe prag, apoi zic iar: "Hristos a inviat!" s-o pun in mijlocul casei pe topor si apoi pe masa. Si de cate ori zice, de atatea ori raspund: "Adevarat a inviat!" cei din casa. Dar mai intai, cum vin de la biserica, merg si zic: "Hristos a inviat!" la vite si le pune pasca pe coarne; si apoi la gaini: "Hristos a inviat!" Apoi din pasca mananca omul, da si la vite cate o gura si la gaini farmaturile. Tot astfel si in Mihalcea. Cand vii cu blidul de la biserica, mai intai la vite si la gaini sa mergi si sa zici: "Hristos a inviat!", ca se tin pe langa casa si gainele nu scurm in gradina. De Pasti mai intai se mananca o bucatica de nafora - pasca - zicand: "Pe sanatate ca am ajuns". Apoi ciocnesti oua, zicand: "Hristos a inviat!"; mananci slanina, uscaturi si apoi incepi a manca din celelalte bucate. Unii gusta intai hrean sfintit, sa nu-i manance purecii peste an; altii, usturoi, sa fie sanatosi, si apoi mananca slanina, oua etc. Cine posteste tot postul, in ziua de Pasti trebuie sa se fereasca de a manca mult. Oua sa nu manance deloc; sa bea o ceasca de zama limpede, de supa buna - cum sa face la Pasti, de clapon -, iar din celelalte bucate sa manance tot cu crutare. - S-a intamplat ca au murit oameni, de multe oua. - E pacat a taia cucosul de Pasti. Gaini sa pot taia. - In Moldova, de Pasti, e obiceiul a se manca friptura de miel; in Bucovina, de purcel, iar altii au luat obiceiul de la nemti de a face friptura de vitel, fiindca se mananca si rece; sau poate ca urmeaza cuvintele ce sa citesc la Pasti: "Vitelul este gras si masa este plina!"... Sfantul Pasti e cu par lung si tare paros pe trup! Atunci trece peste bucate, peste masa si se bucura. Maranda Prot, Rosa In toate partile romanesti, e obiceiul a merge de Pasti cu pasca, barbatii cu nevestele, la rudele cele mai in varsta: la parinti, la frati, la nanasi etc, ducand o pasca si cateva oua pentru care, in schimb, li se da alta pasca si mai multe oua. - Din cauza acestui obicei, femeile se silesc ca sa le fie pasca cit mai frumoasa. In Scheia, sa duc miercuri, cu pasca, la moasa. Cele 3 zile ale Pastelor, masa sta intinsa si cine iti intra in casa il poftesti la masa, asa e obiceiul din vechime de Pasti.General Petrecerile de Pasti In ziua de Pasti, nu sa merge pe la case - aceasta sa spune pretutindene -, e ca si cum ai imbla cu cerutul. Atuncea fiecare are ce bea si ce manca la casa sa si apoi fiecare e ostenit; oamenii cei mai batrani, cum mananca, sa culca si dorm, iar care sa pot tinea sa nu doarma petrec ziua pe linga biserica - casa lui Dumnezeu - tragand clopotele, ciocnind. In ziua de Pasti, toata ziua sa trag clopotele. In Scheia, zic ca pentru ca sa creasca canepa. Numai putin si tineretul petrece pe langa biserica, in Bucovina, nedandu-se voie a se face in ziua de Pasti joc. In Broscauti, sa joaca langa biserica niste jocuri numite la un loc "chiparus." "Haideti la chiparus!", sa indeamna fetele si flecaii unii pe altii. Unul din jocurile acestea e ca un flecau sa se suie pe umerii altuia si, tiind un prapur in mana, sa incunjure astfel de trei ori biserica. Pe langa el stau alti doi, cu niste druci lungi, de care el sa tine si pe care acestia ii tot muta, iar in urma lor merg droaie. Mai demult, insa, jocul acesta era mai frumos: sa prindeau 6 flecai voinici in rand, iar altii mai usori sa suiau pe umerele lor, pe a caror umere sa mai suiau 3, si astfel incunjurau de 3 ori biserica fara prapuri. Pe acestia cautau sa-i strice cei ce jucau chiparus. (Se va vedea.) Alt joc este ca un flecau sa se puie in patru labe si sa duca calare pe un altul. Altii imbla in catalige, iar altii sa joaca de-a "jocul dracilor." Jocul acesta e astfel: sa pun in sir, la distanta, unul la spatele altuia, dracii inghebosati si tupilati si alergand unul dupa altul sa prind de la spate de mijloc: cel din urma pe cel dinainte, acesta pe cel de dinaintea lui si astfel sa tot alung, pana ce ajung in fata dracului celui mai mare. Acesta tine in mani doua bete cu cate 2 cracane si cu acestea il loveste in cap pe cel ce merge in frunte, ca semn ca mai departe nu pot sa mearga, si cu aceleasi bete le arata drumul, care iarasi au sa-1 apuce si iar asa sa alung pana iarasi vin in fata lui. Cam la fel cu jocul acesta sa pare a fi si urmatorul: sa tin de dinapoi unul de altul, un sir lung de flecai, cel din frunte are un bici lung in mana si, cand sunt la vro intorsatura, cel cu biciul din frunte arde pe cel din urma strigand: "Chiparus!" Acestia cauta sa dea jos pe cei ce merg in piramida. In Crisceatec, un sat intre stanci, in Muntii Bucovinei, la marginea Galitiei, sa joaca de asemenea mai multe jocuri, imprejurul bisericei. De sunt ele de origina slava sau romana, nu sa poate sti. Broscautul e sat numai in parte rutenisat si aceasta abia acuma, in timpul din urma. Crisceatecul e insa rutenisat complect. Un joc e acesta: sa apuca tot o fata s-un flecau, fata in fata de mani, tiindu-le intinse si facand astfel un sir, iar pe deasupra manelor lor merge o fata. Cei de jos canta mai multe cantece, intre care sunt si versurele acestea: Imprumutati-ne un snop, Caci ducem "joca" la balta. Cuvantul Joca", adeca Joaca", din recitatia aceasta ruteana e romanesc. Un alt joc e acesta: pun trei pietre, nu mari, in forma ce stiu ei, la distante, apoi, tinandu-se toti de basmali, sir, trec pintre pietre, recitand strigaturi. Fac apoi o roata in jur si unul ia pe o fata si joaca in mijloc. (Desi hora la ei nu sa joaca.) Un alt joc, numai de fete, care sa pun in doua randuri vis-a-vis, este ca sa ceara o fata dintr-un rand, ce face pe flecaul, pe o alta din randul de vis-a-vis, sa i sa vanda de nevasta. Mama intreaba ca la ce pane o duce? Flecaul incepe cu cea mai rea: de ovaz. La aceasta pane n-o da. El vine de repetate ori pan' ce spune ca la "turta dulce" si atunci o prinde, iar mama i-o arata ca asa frumoasa, cum i-o da, sa o tie si el. "Lumina este Dumnezeirea aratata pe munte ucenicilor". Ioan Gura de Aur: "Domnul S-a aratat mai stralucitor decat era, Dumnezeirea aratandu-Si razele Sale". Vasile cel Mare: "Dumnezeu e lumina neapropiata. De aceea au si cazut Apostolii cu fata la pamant, neputand privi slava luminii Fiului, pentru ca e lumina neapropiata. Lumina e si Duhul, caci s-a zis: "Care a luminat in inimile noastre prin Duhul". Iar la Schimbarea la Fata se canta: "In lumina Ta aratata azi in Tabor am vazut pe Tatal lumina si pe Duhul, caci ai descoperit raza ascunsa a Dumnezeirii". Numai natura omeneasca a lui Hristos s-a indumnezeit prin fiinta cea mai presus de fiinta a lui Dumnezeu. Noua ne este aceea cu totul inaccesibila, chiar daca ne ridica Dumnezeu deasupra noastra. in cei ce se indumnezeiesc e numai lucrarea acelei fiinte. Nu ca arta in opera facuta. Caci asa se afla orice putere producatoare in lucrul facut si e vazuta de toti. Ci cum se afla arta in cel ce-o primeste. De aceea sfintii se si numesc organe ale Duhului Sfant, primind in ei chiar lucrarea Lui. Sacrificarea mielului in ziua de 14 Nisan cand incepe Pastele iudaic, este instituita de Dumnezeu, ceea ce atesta originiea sa dumnezeiasca (Ies 12, 1-11). La primul sacrificiu pascal, fiecare israelit a luat din sangele animalului si cu el a uns amandoi usorii si pragul de sus al casei, in care vor consuma carnea fripta cu azima si ierburi amare (Ies. 12, 8). Cu privire la varsta, se precizeaza ca animalul sa fie de un an, ceea ce inseamna sa nu fie nici prea tanar si nici prea batran, la care mai adauga integritatea corporala si sa fie de parte barbateasca (Ies. 12, 5-6).
